Cearta a denaturat si am ajuns la bani. Ca el toaca si ultimii banuti castigati de el pe fundul meu. Si eu ii dau pe prostii. El vrea sa traiesc numai din salariul meu? Stiti ce mi-a trantit-o? Ca femeile adevarate din ziua de azi sunt pe picioarele lor, independente si ca nu ar trebui sa aiba treaba banii barbatului cu banii femeii. Ca defapt pe el asta l-a atras la mine, cum veneam in barul acela si il ascultam cantand. Ii paream o femeie indepedenta, care isi asculta inima si care face ce vrea. I-am zis ca e ok, ca n-am nevoie de banii unui muritor de rand si l-am dat afara din casa. Si asa s-a terminat dragostea dintre o Barbie – cum zicea el, papusica lui – si un rockar cu aspiratii inalte. Intre timp trebuie sa ma duc sa imi caut alt loc de munca din care sa pot sa imi platesc singura chiria si sa imi fac si micile pofte. Dar ma descurc eu… am avut grija ca salariile mele sa se stranga la loc sigur si neatins pentru zile ca asta.

Mr. Rock are un prieten dubios. Tot ce stiu e ca e un fel de om de afaceri sau asa ceva. Nu stiu exact ce invarte el, dar prea cinstit sigur nu e. Are un ten inchis, spre negru, si parul gri, desi nu pare batran. Mai bine zis e un gri spre un negru murdar. Obisnuiam sa iesim la masa toti trei, iar mr. rockaras chiar a insistat sa ne imprietenim. Defapt mi-a zis ca e un tip care ma poate ajuta in orice problema si ca e prietenul lui de baza. Orice as avea nevoie vreodata pot sa il caut pe el, asa ca am si numarul lui. Il cheama Alfonso si am auzit ca are ceva origini spaniole. O sa il sun pe el sa ne intalnim intr-o seara si sa il rog sa ma ajute cu un nou loc de munca mai bine platit. O sa va tin la curent.

Am inceput o dieta de ingrasare. Am cautat pe net o reteta si m-am oprit la asta: link Acum e dimineata, mi-am luat la leptop un bol cu cereale cu lapte, rockarasul imi fierbe oul si imi pregateste ceaiul. V-am spus ca e bucatar mai bun ca mine? Face niste mancaruri de te lingi pe degete, dar trebuie impins de la spate. Trebuie sa il rog cum stiu eu mai frumos, eventual un fluturat din gene si un pupic mic si dragalas si e ca si inmuiat. Dupa ce termin de mancat o sa mergem la cumparaturi pentru celalalte alimente din regim. Saptamana asta mananc tot ce e la varianta 1. Saptamana urmatoare ce e la varianta a doua si saptamana a treia ce e la varianta a treia. Si tocmai am realizat ca mi-am facut abonament la sala degeaba. Nu e vorba numai ca sunt slaba si nu am ce sa mai slabesc, dar nu ma duc prea des oricum. Eram clienta fidela la inceput.

Acum ca stiti ce am mai facut, ce mananc si pe unde ma mai invart va las. Rockarasul a si asezat masa, iar eu am o foame de lup. Pofta buna!

Aaa, da. Nu putea sa fie totul perfect. Astia n-au vopsea de par ca in Europa. M-am invartit ca o curca printre rafturi si nu stiam ce sa aleg. Ma rog, in final a iesit ok. Sa zicem. Si cea mai tare supriza ever ever ever de la rockar nu a fost asta cu hainele si salonul sau plimbarile gen alea din postul anterior. Nu,nu. Ia ghiciti. Are niste prieteni taaaaari. Si nu vorbesc de gasca de rockari. E un tip de la o agentie de fotomodele si ma rog, am fost pe acolo, m-au analizat si am semnat. Yep yep. Am 2 saptamani la dispozitie sa ma ingras. Nu mult, doar asa cat sa nu mai fiu numai os si piele. Si porma sedinta foto pam pam pam. Ah, uitasem.. si porcaria mea de salariu de la porcaria mea de munca il strang. Pt zile negre. Chiria, hrana si restul cheltuielilor sunt acoperite. De cine? Cred ca v-ati dat seama. Doamne, unde am gasit bijuteria asta?

Si in legatura cu titlul, mosul s-a gandit si la mine anul asta. Mi l-a adus pe rockarasul meu slabut, alb si cu sufletul mare numai pentru mine. Craciun fericit si pentru voi.

In seara asta ma duc la un concert. Stiu, e luni si in mod normal marile concerte nu sunt luni. Dar hey, nu e un mare concert… E un mic bar, obscur, intunecat, cu multe masute rotunde si o scena de debut pentru micii cantareti netelevizati. Aproape in fiecare seara imi fac veacul pe acolo si mereu canta o formatie de care nu am auzit in viata mea. Nici numele nu l-am retinut. Canta un soft rock placut, iar cantaretul este un tip care imi inspira sensibilitate. E un tip slabut, nici prea inalt si nici prea scund. Poarta numai bluze negre, sifonate, blugi conici si multe multe accesorii cu tinte si metale. E foarte dragutel si chiar are voce. Pare surprinzator, dar are o voce foarte impunatoare, masculina fata de aspectul lui firav. E brunet cu parul drept si putin lung, cat sa ii dea un aspect usor neingrijit, ciufulit si tenul foarte alb, uneori pare sinistru in jocul de lumini. Si mereu ma asez la masuta de langa scena si il urmaresc cu atentie… si uneori am senzatia ca si el ma urmareste pe mine. Are o piesa de dragoste cantata numai de el la chitara si voce. E chiar talentat. De cateva zile a tot observat ca vin mereu sa ii ascult piesele, el canta, da tot ce are mai bun si coboara de pe scena. Eu ma ridic si ii intind cu grija o foaie si un pix si cu un zambet tamp ii spun: “I want an autograph from you. You sing great.” Si imi da cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata… Nu mi-au mai placut pana acum rockarii, dar el e special. Are ceva greu de descris, isi aseaza viata in niste versuri si le canta cu atata pasiune… Si pare un tip solitar, care admira o femeie de la distanta si o cucereste cu versurile lui. Ultima oara cand am fost in bar, la sfarsitul interpretarii m-am ridicat si am plecat. Am iesit din bar, era firg, vantul era prea rece pentru caldura cu care ma obisnuisem in local, asa ca am lasat capul in jos si imi grabeam pasii spre casa. Era o ora tarzie, iar strazile erau goale. Si am plecat… si deodata m-am lovit de ceva. De cineva mai bine zis. Ia ghiciti… era chiar rockarasul pe care il simpatizez. Amandoi am ramas cu gura cascata cand ne-am intalnit, iar el a murmurat un sorry emotionat si mi-a aruncat din nou zambetul acela usor timid, dar sincer. Si am plecat mai departe ametita si cu gandurile aiurea. Acum intelegeti de ce astept cu nerabdare sa il revad in acel bar seara de seara.

1. La sala la noi, in general vezi fete slabute care fac miscare doar pentru mentinere. Iar baietii ce sa mai zic… macho in toata regula. In America lucrurile se cam schimba. In general vin oameni nu grasuti, nici macar grasi, cuvantul potrivit ar fi obezi. Si nu glumesc. Par o ciudata printre ei. Sunt oameni care muncesc la birou cat e ziua de lunga si e mai comod sa manance in fuga ceva fast food in drum spre casa. Sau e stiu… Ideea e ca sala la ei e o necesitate, pe cand in Romania este doar o fita.

2.Or fi romanii gurmanzi sau nu. Or fi romanii iubitori de dulciuri sau nu, dar americanii sunt ceva inimaginabili. Eu mai vazusem in filme cum mananca ei dimineata unt de arahide cu toast (paine prajita), dar nici chiar asa. Oamenii astia s-au nascut cu untul de arahide in frunte. Acum sa fac o paranteza, stiti cum sunt fetele dupa despartiri, broken heart si mananca ciocolata. La mine sindormul asta apare dupa orice fel de despartiri, nu doar de iubit. Mi-am lasat prietenele si familia si am venit aici. Asa ca aveam nevoie de ciocolata. Si m-am dus sa caut ciocolata. Surpriza mea? Ciocolata cu unt de arahide… Am facut o fata luuunga si am cumparat:

Si lucrurile nu se opresc aici. Aveti in premiera si…. Biscuiti cu unt de arahide. Enjoy!

Scuzati claritatea pozelor. E doar un telefon mobil ca sa va arat. Gustul lor?… Iei o gura si iti ajunge. La ciocolata pentru ca e foooarte foooarte dulce simti nevoia neaparat de apa, iar biscuitii au un gust chiar ciudat fata de ce am mancat in Romania… Americanii astia sunt ciudatei.

]]> http://buzeroz.wordpress.com/2009/12/18/diferente-2/feed/ 0 inimaroz Fotografie0509 Fotografie0514 http://buzeroz.wordpress.com/2009/12/17/ou-revoir-paris/ http://buzeroz.wordpress.com/2009/12/17/ou-revoir-paris/#comments Thu, 17 Dec 2009 17:31:20 +0000 inimaroz http://buzeroz.wordpress.com/?p=16 ]]> Promit sa ma revansez ca nu am mai postat. Am avut niste zile pline,pline. A trebuit sa ma intorc in tara sa imi fac rost de viza. Nu sunt o fire statornica, daca as putea, in fiecare zi as merge undeva si daca mi-as permite toata ziua as zbura in colo si in coace. Am trecut si pe la parinti, le-am adus cadouri din Franta, ne-am pupat, ne-am imbratisat am stat la povesti si la vazut albume foto. Ai mei sunt obsedati de amintiri, asa ca a trebuit sa completam albumul foto cu pozele din Franta…

Cum m-am hotarat sa plec in America? Actorasul devenea agasant de cand i-am spus ca nu merge asa. La inceput avea impresia ca glumesc, uite ca nu am glumit. Si incepuse sa se poarte ca un adevarat gamer care pierde o lupta, dar incearca sa castige razboiul. Ma cauta tot mai des, ma ameninta si isi baga nasul peste tot. Asa ca mi-am anuntat fetele de la brutarie ca plec. Cu lacrimi in ochi ne-am luat ramas bun ( s-au suparat putin pe mine ca mi-am refacut blondul meu, dar le trece ca-s fete de nota 20) si ne-am promis ca ne vom suna si cu prima ocazine ne revedem.

In Romania am stat cam o saptamana jumate, pana m-am invartit sa obtin viza si bye bye my sweet country. Aaa, da, inainte sa plec am ajut grija sa mai raresc biblioteca mamei. Are niste carti super de Sidney Sheldon si Sandra Brown pe care pusesem eu ochii de mult timp, iar acum am avut ocazia sa le iau cu mine. Imi place sa citesc daca nu stiati. Acum stiti. E ok. Prima senzatie de cum am intrat in inima Americii? A fost un mare wow, cu ochii pe sus si gura cascata ca un copil care descopera o incapere plina de bunatati sau de jucarii. New York-ul este un fel de Bucuresti mai modern si mai civilizat. Sunt insetata de agitatie, de forfota si de galagia metropolei. Nu cred ca as putea trai intr-o casuta retrasa, la margine de lume, incadrat intr-un peisaj superb, dar uitat de lume intr-o mare de liniste… Pare trist si sumbru. Am nevoie de viata, de energie, de oameni. Am inchiriat un apartament si acum ma duc sa ma ocup de decoratiile pentru Craciun. Putin mai tarziu va povestesc diferentele dintre Romania si America, vazute prin ochii unei domnite de Bucuresti care a luat viata in plin.

Ok, nu sunt eu sfanta. Nici cea mai frumoasa, nici cea mai desteapta. Sunt departe de a avea un job stabil sau un camin al meu. Despre familie nici nu se pune problema. Dar cred ca merit si eu un tip mai ok… Nu am nimic cu obiceiurile lui, sunt banii lui, sa ii toace cum doreste. Doar ca uneori poate am si eu nevoie de atentie si de afectiune. Nu de priviri intense si bucati de carne. Suna ca la macelar. Nu imi place sa privesc fiecare barbat ca o bucata de carne si nici invers, ei pe mine. Ar trebui sa invete sa intre pe sub pielea unei femei si ca poate uneori si o simpla floare face minuni. Domnul actoras stie doar sa se mandreasca cu noua achizitie in fata tuturor, sa o poarte la brat cu mandrie, trufas si mandru ca un cocos. Si pentru ca eu sunt gaina cu margele, ar trebui sa tac si in sinea mea sa zic ca doamne, ce barbat admirat am si ce norocoasa sunt ca e doar al meu. Dar stai, uite ca nu e doar al meu. Pentru ca domnul cocos masoara puicutele din priviri, le dezbraca din priviri, le-ar face totul din priviri. Si domnul cocos nici nu se sfieste macar de gaina lui cu margele. Si cine mai e nebunul aici? Cocosul sau gaina?

Daca va intrebati ce am facut cu iubi… Nu stiu cat de iubi e. Defapt cred ca nu e niciun iubi. Am fost la premiera unui film la cinema. Nu era un film cunoscut. Era mai bine zis un film tipic francez, un film cu actori necunoscuti si in general actori prosti. Am fost la el doar asa ca sa mai treaca timpul liber si sa mai ies si eu din casa. Imi place sa merg pe jos, sa ma uit prin vitrine, sa observ de la distanta oamenii si sa imi inchipui povesti de viata doar dupa aspectul lor. In general imi place sa visez, iar asta fac si la astfel de filme proaste. Mananc popcorn si gandurile pleaca… Doar ca de data asta un lucru mi-a atras atentia. Pe scaunul din fata mea era un domn cunoscut. Defapt necunoscut, dar parea foarte familiar. Pe la jumatatea filmului mi-a picat fisa. Era defapt chiar unul din personajele secundare din “marele” film de la cinema. Un barbat bine, solid, cu o fata rigida, ochii caprui si parul saten, usor incaruntit la tample. Cred ca are undeva pe la 40-42 de ani. Am intrat in vorba, am dezbatut subiecte despre arta, despre pictori, despre vedete si Hollywood. Da, mirati-va ca o pitzi poate sa tina piept unei astfel de discutii deschise despre abstract, arta si altele… Si culmea, omul asta are si alta latura, o latura tinereasca. M-a invitat la o noapte in club, sa ne cunoastem mai bine, sa dansam si sa lasam deoparte formalitatile si discutile despre film si viata de star. Ok, nu este nici mare frumusete, nu este nici foarte tanar, nu este nici asa bogat, dar incercarea moarte n-are. Am fost intr-un club de noapte, am stat la un pahar, la o vorba, am dansat si a ramas ca o sa ne mai vedem.

Am primit o invitatie la o petrecere, de la una dintre colege. O petrecere la care nu poti veni daca nu ai insotitor, ca deh, acum ramane intre noi, dar colegele astea ale mele sunt cam tarfulite. Sunt traznite in adevaratul sens al cuvantului. Sunt sarace, dar vesele. Sunt tarfe, dar iubite de barbati. Sunt fara viitor, dar asta nu le impedica sa traiasca din plin. Chiar sunt niste tipe lipsite de inhibitii, prietenoase, gata oricand sa iti dea din putinul lor. Sunt seducatoare in preajma barbatilor si cochete chiar si atunci cand framanta painea. Incerc sa iau doar ce bun de la ele, partea cu saracia nu o voi lua. Daca tot trebuie sa fac rost de un francez ceva pana weekendul viitor, am la dispozitie o saptamana in care sa colind prin zona. Si pentru ca vreau sa fiu la inaltime, am nevoie de un barbat la inaltime. Nu pot sa apar cu un papa lapte. Deci… am de tocat niste banuti sa ma aranjez putin, restul vine de la sine. Barbati sunt cu caruta, acum trebuie sa-l pescuiesc pe ala cu portofel mai plin. Hai v-am pupat.